1. Măi omule necăjit, mă
Ia spune-mi ce vrei să-ţi cânt, măi
Măi omule mânios, mă
Ce să-ţi cânt şi ţie voios?
De te doare de ţi-e greu, ascultă cântecu' meu, ascultă cântecul meu, mă
2. Că nu-i om în lumea mare
Să nu aibă supărare
Şi nu-i om în lumea toată
Să nu plângă câteodată
La necaz şi supărare trebuie minte şi răbdare, trebuie minte şi răbdare
3. La omul cel norocos, mă
Totu-i bine şi frumos, mă
La omul cel cu noroc, mă
Fierbe oala fără foc, mă
Da' eu pe foc lemne pun
Nici măcar nu iese fum
Ce să-ţi zic, ce să-ţi mai spun mă
4. Când plânge inima-n tine
La duşmani le pare bine
Bate Doamne omul rău, mă
Cum împarte daru' rău, măi
La capăt cu zurgălau
Când oi da s-aud şi eu, mă
Când oi da s-aud şi eu, mă
5. Nu-i pe cer atâta nor, mă
Să astupi gura tuturor, măi
Că duşmanii îs fără minte
Te-ar cumpăra şi te-ar vinde
Câte mi-au făcut ei mie
Mă mir cum de am rămas vie
Mă mir cum de am rămas vie
De-ar fi să te potriveşti, să nu râzi, să nu glumeşti, când Doamne să mai trăieşti?
