Ai plecat într-o seară de vară,
Te-a chemat, te-a furat un băiat
Și mi-i dorul nebună povară
Și mi-i sufletul neîmpăcat.
Nu știu vina a cui va rămâne
Poate-a mea, poate-a ta, poate-a lui...
Ce e soarele zilei de mâine,
Dac-a fost o iubire și nu-i?!?
Lacrimă amară, lacrimă amară
Mă încearcă iară, ca un vechi refren.
Amintiri și clipe reîncep să doară,
Ora e târzie, e pustiu în gară
Și nu mai vine nici un tren...
Ești departe, departe, departe...
Frunza-i coaptă și freamătă greu
Calea Robilor veșnică arde,
O fi calea destinului meu...
Eu te chem cu străbune țărâne,
Eu, cu ziuă și noapte te-aștept...
Ce e hrinca aceasta de pâine,
Dacă inima-i lacrimă-n piept?!?
