Cine poate înţelege ce înseamnă un păstor,
Pe păşunile întinse, pentru viaţa oilor,
Pentru hrana căutată zilnic, fără încetare,
Pentru apele curate, pentru tainice izvoare?
Cine poate înţelege ce înseamnă un păstor,
Jos în văile vieţii, sus pe culmea munţilor,
Pe coline, în vâlcele, prin păduri, în luminişuri,
Când atâtea guri aşteaptă prada de după tufişuri?
Cine poate înţelege ce înseamnă un păstor
Pentru zilele noroase, pentru vremea ploilor;
Pentru arşiţa cea mare pe păşunile întinse,
Când, sub seceta din lume, cad pădurile aprinse?
Cine poate înţelege ce înseamnă un păstor,
Pentru oi, pentru oiţe, pentru viaţa mieilor;
Pentru cele ostenite, gata să rămână-n urmă?
Cine poate înţelege ce e un păstor în turmă?
Cine poate? Cine oare viaţa pentru oi să-şi pună,
Când în jur pândesc tâlharii, pe păstor să îl răpună?
Înainte urlă lupii, când în spate-un leu răcneşte,
Doamne, cine oare, cine oile le mai păzeşte?
Iar un glas sfios şi dulce spintecă uşor tăcerea:
"Eu Mi-am împletit pe cale bucuria şi durerea.
Eu voi sta în fruntea turmei, Eu voi fi Păstorul care
Viaţa pentru oi Îşi pune, îngrijind de fiecare."
Mi s-a umezit privirea: în Isus vedeam Păstorul.
Cu o rară gingăşie m-a chemat Mântuitorul;
Între braţele-I deschise m-a cuprins cu-a Lui iubire...
Doamne, îmi aduc aminte de duioasa întâlnire.
Astăzi înţeleg prea bine ce înseamnă un păstor,
Pe păşunile întinse, pentru viaţa oilor,
Şi în văile-adâncite, şi pe piscurile grele,
Pentru oi, pentru oiţe, pentru miei şi mieluşele.
Doamne, fă-ne a-nţelege că-Ţi suntem turme pe cale
Şi că ne-ai trimis în lume Fiul Cerurilor Tale;
Ne-ai vorbit cu gingăşie, ne-ai chemat cu îndurare.
În Isus avem în lume un Păstor şi bun, şi mare.
Fă-ne să cunoaştem glasul minunatului Păstor,
Ce ne poartă totdeauna pe păşune iubitor
Şi ne duce la izvorul apelor vindecătoare,
Până când Îşi întregeşte blânda turmă de sub soare.
