1. De ce-s doar lacrimi şi durere,
De ce-s doar grijuri şi nevoi,
De ce-i atâta dezbinare
Şi certuri multe printre noi?
De ce, când vrei să mergi pe cale
După Cuvântul din Scripturi,
Ai parte doar de plâns şi jale
Şi-atât de multe lovituri?
R: De ce-i aşa, o ştie El,
Isus Hristos, Emanuel!
Răspuns aici de n-om avea,
Odată-n ceruri vom afla:
De ce-i aşa, o ştie El!
2. De ce azi glasul Porumbiţei
Se aude parcă tot mai stins
Şi de când uşa odăiţei
În taină nu s-a mai închis?
De ce nu-i dres cu Har şi sare
Cuvântul celor ce slujesc,
De ce nu ard jertfe pe-altare
Şi-atâtea oi se risipesc?
3. De ce-n biserici Osanale
Se aud din ce în ce mai rar,
De ce-s atâţia prin spitale,
De ce-s cântări fără de Har?
De ce-i aşa, o ştie Unul,
Ce-odată-n ceruri S-a suit,
Acela ce iubeşte omul
Şi-a fost pe Cruce răstignit!
