Mai scriu un cântec și mă-ântorc acasă
N-aș vrea să-mi fie drumul trosnit
N-aș vrea s-ajung ân toamnă friguroasă
Nici când voi fi la timple încărunțit
Mai scriu un cântec tot cu dor de mama
Din dorul ei ce-mi cata urmele
Atatea lacrimi stringe în năframă
E timpul să-i mai duc și zîmbete
Și nimeni mamă nu mi-a spus
Atunci de-acasă cînd m-am dus
Că înapoi e mult mai greu de ajuns
Eu am găsit ce-am căutat
Am âmplint de am visat
Dar mamă chipul tă nu l-am uitat
Mai scriu un vers ân cartea veții mele
Ș-apoi la rădăcini am să revin
Să-i spun măicuței clipele acelea
Ce zi de zi le-aduna-ntr-un destin
Acolo lângă pragul casei noastre
Âncepe drumul drumul vieții drum cu flori
De-acolo am pornit spre zări albastre
Și-acum nam timp să vin de sărbători
Și nimeni mamă nu mi-a spus
Atunci de-acasă cînd m-am dus
Că ânapoi e mult mai greu de ajuns
Eu am găsit ce-am căutat
Am âmplint ce am visat
Dar mamă chipul tău nu l-am uitat
Și nimeni mamă nu mi-a spus
Atunci de-acasă cînd m-am dus
Că ânapoi e mult mai greu de-ajuns
Eu am găsit ce-am căutat
Am âmplinit ce am visat
Dar mamă chipul tău nu l-am uitat
