Ningea cu flori de iasomii
Şi încă mai eram copii,
Când ne-a lovit sub cer deschis
Un fel de moarte.
Şi-am tot căzut din vis în vis,
Până la marele abis,
Unde nici gândul nu e-n stare să te poarte.
Şi-n clipa-aceea se năştea,
Din jocul nostru, prima stea,
Înlănţuindu-ne cu dor până departe.
Copiii lăsaţi de capul lor,
Cât de frumos pluteam în zbor,
Fără să credem că iubirea nu ne vrea.
Refren:
Fostele iubiri - simple amintiri
Strânse într-un album,
Mă-nsoţesc şi-acum
Prin lume.
Dar pustiu ar fi,
Dacă într-o zi
Fără iubire
Lângă tine m-aş trezi.
Nici nu mai ştiu pe unde eşti,
Cum te-ai numit, cum te numeşti
Şi pentru cine mai suspini în aşteptare.
Sunt pline vieţile de spini
Şi-ai scăpătat dintre lumini,
Deşi pe nimeni n-am iubit aşa de tare.
Au fost odată două stări,
Care-nălţau din joacă scări,
Să dea o fugă peste zări, până la soare.
Copii frumoşi, îndrăgostiţi,
Păream pe veci înlănţuiţi,
Fără să credem că iubirea nu ne vrea.
Refren (x2)
