Cântec de părinți
Viața noastră trece,
Ca un râu de munte,
Zile-au fost senine
Și frumoase multe.
Cum se face, Doamne,
Că nici nu mai știm
Cum ne lasă anii
Și îmbătrânim.
Uite-i mare fiul,
Chipeș și voinic,
Ieri, eram ca dânsul,
Poate chiar mai mic.
S-a născut nepotul
Și-am ajuns bunel,
Ce glumeț ești, Doamne,
Eu mă simt ca el!
Parcă, alerg și-acuma,
Prin ogradă, mic,
Deși-n spate anii,
Mă apasă-un pic.
Zile trec grăbite,
Nopți în așteptări,
Ni s-au dus copiii,
Peste patru zări.
Am rămas la poartă,
Doi părinți cuminți,
Poate-un pic mai tineri,
Dar încărunțiți.
Azi, am da toți banii,
Tineri să mai fim.
Doamne, cum fug anii
Și îmbătrânim.
