Lacrimă de icoană e viața uneori,
Cutreierând obrazul până în suflet
Umbra de amintire îți spune: "Iartă, e păcat...
Să mori de dragoste rănită
Pe lumea asta care trece
Și doar iubirile nu mor.
Să mori de dragoste rănită,
Eternitatea unei clipe s-o măsori."
Din dragoste de tine gândul parcă plânge,
Din dragoste de tine cerul rău mă strânge.
Poate fericirea n-are nume,
Dar ce poate fi mai trist pe lume
Decât să mori de dragoste rănită?!
Pare o banalitate gândul ce ne-a durut
Când le uitam pe toate într-o seară,
Dar sunt tristeți de-o viață,
Ele te învață că-i păcat...
Să mori de dragoste rănită,
Eternitatea unei clipe s-o masori.
Din dragoste de tine, gândul parcă plânge,
Din dragoste de tine cerul rău mă strânge.
Poate fericirea n-are nume,
Dar ce poate fi mai trist pe lume
Decât să mori de dragoste rănită?!
