1. Stai cu mine, omule, să-ţi cânt,
Că aşa mi-a fost dat pe pământ,
Să fac omul de necaz să uite,
Să-i fac clipe-n viaţă fericite.
2. Să-i zic unul pe sufletul lui,
De dor şi de dragostea dintâi,
Să-şi depene amintirile,
Uşor să-i curgă lacrimile.
3. Dacă ai necaz, arză-l-ar focul,
Sau zici că te-a părăsit norocul,
Nu uita, toate sunt trecătoare,
Mai las-o-ncolo de supărare!
4. Pune lăutarul ca să-ţi cânte,
Că le uiţi oricât ar fi de multe,
Şi nu-ţi mai face inimă rea,
Omule, că îţi trece viaţa!
5. Iar când ai o bucurie-n casă,
Atunci zici că viaţa e frumoasă,
Cu cei dragi când eşti la veselie,
Îţi urez numai aşa să-ţi fie!
6. Şi pui lăutarul ca să-ţi cânte
Şi cu el te iei pe întrecute,
Până dimineaţă chefuieşti,
Pe toate ţi-e dat să le trăieşti.
7. Pune lăutarul ca să-ţi cânte
Că le uiţi oricât ar fi de multe,
Până dimineaţă chefuieşti,
Pe toate ţi-e dat să le trăieştï.
