Frunză verde viorele, ce mai trec zilele mele,
Anii mei de tinereţe zboară ca iarna nămeţii
Îmi părea că nici odată, n-o s-ajung bătrîn ca tata
Şi-acum uite am ajuns,tinereţea mea s-a dus măi
Am ajuns să fiu şi eu, ca pe vremuri tatăl meu,
Păi uite cum se-ntoarse roata,am ajuns şi eu ca tata
Am şi eu copiii mei, nu mă mai satur de ei
Doi băeţi ca două stele, bucuriea vieţii mele
Refren
Păi tinereţe nu pleca, ai milă de viaţa mea
Tinereţe mai rămîi, nu-mi fă zilele pustii... of of
Tată nu te supăra, că vorbesc de tine aşa
Steaua tinereţii mele, le se pierde printre stele,
Tu eşti bunul meu părinte,mai-nvăţat să fiu cuminte
Mi-ai dat viaţă, mi-ai dat carte, şi-ai rămas tată departe
Şi cît n-aş îmbătrîni, tot copilul tău voi fi,
Ştiu că viaţa-i trecătoare, doar o viaţă omul are,
Tinereţea mea se duce, şi-acuma stau la răscruce
Păi tinereţea-mi dă din mînă, şi pleacă parcă-i străină
