Noi nu suntem la capăt
Suntem la începuturi
Dar e încă puțin, încă puțin
Și se vede orizontul
Iar plaiul ăsta mic, el
Ne va fi mereu locul
Unde plâng și chitarele
Și în râuri e norocul
Moldova nu e loc, e un popor!
Pentru ca
iubim trecutul suntem neam nemuritor,
Pentru noi cresc copacii cu flori pline de dor,
Dacă m-oi ascunde-n umbră am s-o fac sub tricolor!
Refren:
Dacă mă-ntreabă acasă unde mă duc:
Un cer senin cu stele s-aduc
În rând cu lumea tot ce-i al meu
Aici voi fi, aici sunt eu
A câta poezie despre dor de casă,
Cu ochii legați că nimănui nu-i pasă!
În afară de copilul său, buzunaru’ plin,
Adevărul spus în față e ca ceaiul de pelin.
Multe vreau dar puțin fac și-mi asum:
Dorința de a fi liber pe un civilizat drum,
Toți vor schimbare pentru viitorul său,
Vreau să trăiască bine și copilul meu și al tău!
Moldova nu e loc, e un popor!
Pentru ca
iubim trecutul suntem neam nemuritor,
Pentru noi cresc copacii cu flori pline de dor,
Dacă m-oi ascunde-n umbră am s-o fac sub tricolor!
Refren:
Dacă mă-ntreabă acasă unde mă duc:
Un cer senin cu stele s-aduc
În rând cu lumea tot ce-i al meu
Aici voi fi, aici sunt eu
Am fost în multe orașe, în multe capitale
În țările pe care le-nvățam din manuale
Le-am povestit despre vinuri, le-am spus despre mâncare
Doar despre Dragostea din Tei mai știu peste hotare
Și-am înțeles că tot ce-i bun devine cunoscut
Atâta ne rămâne: lucruri bune de făcut
Și-n câțiva ani, prin capitale să se audă mai mult:
"Vreau un bilet până-n Moldova, cică vămi nu mai sunt"
