Cu atâta duioşie
Îmi spuneau părinţii mie:
Nu-i pe lume bogăţia
Mai presus ca omenia!
Acum eu, mergând prin viaţă,
Văd cum omul tot învaţă
Multe află, multe ştie,
Uită doar de omenie...
Refren:
Omenie, carte sfântă,
Lumea azi nu te mai cântă
Toţi în goana după bine
Parcă au uitat de tine...
Omenie, bună carte,
Te-a rupt lumea-n jumătate,
Însă tu n-ai nicio vină
Că eşti pentru mulţi străină...
Unde-i, Doamne, omenia,
Bunătatea, bucuria,
Oare ce-i cu lumea-ntreagă?
Numai după bani aleargă...
Dacă-ar fi să înţeleagă
Că averea cea mai dragă
E să faci la alţii bine
Că nimic nu iai cu tine
REFREN FINAL
Omenie, carte sfântă,
Lumea azi nu te mai cântă
Toţi în goana după bine
Parcă au uitat de tine...
Tata îmi spunea odată:
Să ai inima curată!
A fi om e-un lucru mare,
Dar nu-i dat la fiecare...
