Pe vremuri sta Iosua in criza de timp,
Erau multi dusmani pe pamant,
Caci soarele apune si ei sunt pe camp
Si noaptea venea pe pamant.
Atunci ridica Iosua mana spre cer,
Cu glas ca de tunet strigand!
Opriti-va astre mai dati-mi ragaz,
Sa-i vad pe dusmani la pamant.
Opreste-te soare deasupra pamantului,
Opreste-te luna si tu...
Lungeasca-se ziua aceasta a harului,
Si nimeni sa nu spuna Nu.
Istoria aceasta de mult retraim,
E soarele aproape asfintit,
Dusmanul e inca-n picioare, o stim,
Desii are capul zdrobit.
Din ghearele-i crude pe ce-i disperati,
Cautăm sa-i smulgem acum,
Opreste parinte ceresc, te rugăm,
Opreste al soarelui Drum.
De este vreun Iosua in veac douazeci,
Sa-nalte dar glasul spre cer,
Sa-i scape pe-acei din mormintele reci,
Ce jertfa umana o cer
Nu vrem atipire la ploape sa dam
Acum lupta este in toi,
Din noaptea de veci, suflete noi salvam,
Caci Domnul vietii e-noi
