Intr-o toamnă răcoroasă
S-a întors un om acasă
Să vadă satul din care
A fugit în lumea mare
S-a dus cu inima frântă
Şi-a lasat mândra iubită
Cu lacrimi a părăsit-o
Căci părinții n-au dorit-o
Dar la nucul cel din vale,
Un băiat venea în cale
Şi când s-a uitat la dânsul
L-a umplut în dată plânsul
Avea ochii maicii sale
Dar din cap până-n picioare
Semăna cu acela care
S-a întors din lumea mare
Al cui eşti, băiete, spune?
Şi aude al său nume
Poartă numele lui tata
Chiar dacă îl creşte altul
Cade în genunchi şi plânge
Eu sunt tatăl tău de sânge.
Te rog, fiule, mă iartă,
C-am ales aşa o soartă
Am să-ţi dau averea toată
Şi răspunse atunci băiatul
Omule tu nu-ţi dai seama?
Că eu am tată şi mamă
Omu-n lumea lui departe
De copii nu are parte
Ce folos din bani şi casă?
Dacă n-are cui să lase
De-am şti viaţa cum ne-întoarce,
Poate multe nu le-am face
Ca şi vorba cea străbună
Semeni vânt, culegi furtună
Omu-n lumea lui departe
De copii nu are parte
Ce folos din bani şi casă?
Dacă n-are cui să lase!
