Îmi citeai în palmă linii...
Mă minţeai şi te credeam c-o să ne ţinem.
Îmi spuneai că suntem tineri -
Era aproape imposibil cuvântul "despărţire".
Era departe şi durerea, POATE una imorală,
Soră cu plăcerea, soră cu libertatea pură, a mea şi a ta.
Doi jucători pe bluff, dar cu all in pân' la final.
[Bridge]:
Fără revers, jocul e orb,
Surdă-i lovitura în orgolii.
Mâinile mele vor rămâne încrucişate
Până o să pleci de tot sau o să te apropii.
[Refren]:
Să mă săruţi dulce, dulce până la sânge,
Sau să mă respingi grav atât de dur, cu urlet!
Să mă săruţi dulce, dulce până la sânge,
Sau să mă respingi grav atât de dur, cu urlet...
Tu, iartă-mă...
Ca să te iert, uită-mă.
Iartă-mă ca să te iert...
Uită-mă... dar pe memorie nu pariez.
[Strofa2]:
Timpu-i clar, mesajele-s neclare
Şi-n secret accept să te răzbuni pe mine
Atât de tare cu tăcere şi suspine
Atât de grele, atât de teatrale
Atât de dulci adesea, dar mai des atât de-amare,
Principial beligerante, elene, elegant,
La modul "tu elegant deodată"
Niciodată n-ai minţit greşind şi nici nu ai greşit
Spunând "reală poate fi doar pielea şi atât".
[Bridge]:
Fără revers, jocul e orb,
Surdă-i lovitura în orgolii.
Mâinile mele vor rămâne încrucişate
Până o să pleci de tot sau o să te apropii.
[Refren]:
Să mă săruţi dulce, dulce până la sânge,
Sau să mă respingi grav atât de dur, cu urlet!
Să mă săruţi dulce, dulce până la sânge,
Sau să mă respingi grav atât de dur, cu urlet...
Tu, iartă-mă...
Ca să te iert, uită-mă.
Iartă-mă ca să te iert...
Uită-mă... dar pe memorie nu pariez.
[Ad lib]:
Schubert nu ar putea descrie nici în major nici în minor
Ce mi-ai făcut tu mie în Do, în Mi, în Re, în Fa,
Şi în concluzie: furtul de emoţii nu-i hoţie!...
[Refren]:
Să mă săruţi dulce, dulce până la sânge,
Sau să mă respingi grav atât de dur, cu urlet!
Să mă săruţi dulce, dulce până la sânge,
Sau să mă respingi grav atât de dur, cu urlet...
Tu, iartă-mă...
Ca să te iert, uită-mă.
Iartă-mă ca să te iert...
Uită-mă... dar pe memorie nu pariez.
