Ograda e pustie iar, pustie-i casă părintească,
Bătrana mamă lăcrămând, m-aşteaptă la fereastră.
Şi în grădină murmurând, dă glas izvorul,
Pe prispa casei părinteşti m-aşteaptă dorul.
Un gând chinuitor ca un blestem, pe suflet mă apasă,
Ca doar în vis să pot veni la mama mea acasă.
Ca un străin eu mă opresc, ajuns la poartă,
Văzându-mi lăcrămând bătrîna mamă la fereastră.
Refren:
Nu mai plânge dragă mamă,
Iartă-ţi fiul rătăcit,
Nu mai plânge dragă mamă
Că ai plâns cât ai trăit.
Treacă-ţi scârba-n bucurie,
Ţi-a venit feciorul drag,
Treacă-ţi scârba-n bucurie,
Şi-am păşit al casei prag.
De câte ori mă aşteptai să mă întorc acasă,
De-atâtea ori îmi priveai portretul de pe masă
Şi-ţi ascundeai privirea blândă în năframă
Cu ochii plini de lacrimi mari şi suferinţi de mamă.
Ograda e pustie iar, pustie-i casă părintească,
Bătrana mamă lăcrămând, m-aşteaptă la fereastră.
Şi în grădină murmurând, dă glas izvorul,
Pe prispa casei părinteşti m-aşteaptă dorul.
{Refren}
