Trei culori
Străine pofte ne-au răpit
Când via dulce, când ogorul,
Dar nimeni nu a izbutit
Din piept să smulgă Tricolorul.
Fusese vremea mult prea cruntă
Şi-atât ne-a ars de dânsul dorul,
Că azi ne strângem şi la nuntă
Şi la botez cu Tricolorul.
Atât de minunat scânteie,
De crezi că de la bolţi albastre,
L-a rupt Hristos din curcubeie
Şi l-a dat românimii noastre.
E cald sub el ca sub o rană
Ce-a chinuit Mântuitorul,
E cald în Ţara cea Ştefană,
Ne încălzeşte Tricolorul.
Trei culori şi-o singură iubire,
Românească,
Trei culori şi-o singură vorbire,
Românească!
Trei culori şi-o singură credinţă
Românească,
Trei culori şi-o singură fiinţă,
Românească!
Străine pofte ne-au răpit
Când via dulce, când ogorul,
Dar nimeni nu izbutit
Din piept să smulgă Tricolorul.
Sub a lui pânză, cu dreptate,
Mai strâns unească-se poporul,
Sus, cât mai sus latinitatea!
Sus inima şi Tricolorul!
Trei culori şi-o singură iubire
Românească,
Trei culori şi-o singură vorbire
Românească!
Trei culori şi-o singură credinţă
Românească,
Trei culori şi-o singură fiinţă
Românească!
